Want to learn how to sing?

You’re in the right place! Check out our free online lessons or download our Mobile APP

“ Cum pot să fac să cânt 3-4 ore fără să răgușesc?”

Această întrebare mi-a fost adresată frecvent de către cei care cântă la nunți și botezuri de regulă muzică populară.
Dragilor, NU PUTEM FACE NIMIC!
Din păcate NU există o tehnică miraculoasă pe care să o dețină cineva, care odată învățată, să ne permită să cântăm ore întregi fără să răgușim. Corzile vocale sunt de așa natură încât ele obosesc chiar și cu cea mai bună tehnică vocală.
Oboseala se poate instala mai repede sau mai târziu, și aici desigur e foarte importantă tehnica pe care cântăm, dar ea apare oricum chiar și pentru cel mai experimentat cântăreț.

Când apare?
De regulă după 45 de minute de cântat încontinuu, fără pauză, și asta în cel mai bun caz, atunci când emisia este corectă și repertoriul corect ales.
Oboseala se manifestă prin răgușeală. Cel mai indicat este ca atunci când simțim că am răgușit să ne oprim din cântat și să facem o pauză până senzația trece. Posibil să avem impresia că nu trece de tot dar vă asigur că pauza este benefică.
Răgușeala se poate instala mai repede din următoarele cauze:
Lipsa tehnicii vocale
Dacă emisia vocală nu este firească, respirația încorectă, avem tendința să suprasolicităm corzile vocale. Putem obosi după prima piesă.
Repertoriul prost ales
Se întâmplă să alegem piese care nu se potrivesc ambitusului nostru vocal și atunci forțăm corzile să vibreze într-un mod nenatural. Deasemenea ar fi bine ca la început să cântăm piesele mai joase și progresiv să cântăm pe cele mai înalte. Odată ce am obișnuit glasul pe registrul înalt, poate apărea o răgușeală pe registrul de jos iar intonarea unei piese joase poate deveni o problema.
Volumul prea mare al vocii (cântăm prea tare)
Dacă avem ocazia să cântăm la microfon este bine să ne folosim de amplificare, chiar dacă instrumentele din jur sunt date la maxim! E bine ca noi să cântăm cu 75% din volumul de care suntem capabili și asta nu numai fiindcă avem microfon ci în general este bine pentru glas să nu il folosim la maxim. Chiar și cântăreții de operă se menajează în acest fel. Poate acest lucru nu e sesizabil deoarece tehnica lor le permite să emită sunete foarte puternice dar și aceștia folosesc foarte rar acel maxim al vocii, uneori doar pe acutele finale sau atunci când partitura le-o cere.
Factori externi
Aici menționez fumul de țigare pe care îl inhalăm uneori în cluburi sau alte locații unde se întâmplă să cântăm.
Aerul condiționat care poate să dăuneze datorită faptului că se crează diferențe mari de temperatură între afară și înăuntru.
Vântul care poate să ne intre în gură literalmente atunci când cântăm în aer liber.
Lipsa de aer sau de oxigen proaspăt și căldura excesivă care ne poate suprasolicita respirația și de acolo apare o oboseală fizică generală.
Praful pe care putem să îl inhalăm și care ne usucă gâtul.
Instalații de fum care pot să ne provoace iritații ale mucoasei nazale și laringiene.
Probleme de sănătate a laringelui (răceala)
Dacă suntem răciți și avem gâtul iritat e posibil ca să nu fie afectate corzile vocale. În acest caz putem cânta foarte bine doar că un nas înfundat sau flegme care ies la iveală ne pot da bătăi de cap. De regulă avem reflexul acela de a ne drege glasul iar acest lucru repetat de prea multe ori duce la oboseala laringelui.
Tusea este foarte dăunătoare deoarece practic lovește în corzi de fiecare dată.
Factori psihologici
Există stări emoționale care provoacă o strângere a laringelui. Dacă suntem nervoși sau ne vine să plângem, de regulă sunt stări pe care e bine să evităm să cântăm. Dacă nu putem evita acest lucru vom observa cum oboseala se instalează mai repede.

Eu știu că avem în jur exemple de oameni care cântă aproape încontinuu și pare că nu răgușesc niciodată. Cred că acest lucru e imposibil să îl facă cineva zile la rând și mai ales perioade lungi de timp. Cele mai multe exemple pe care le avem în jur sunt persoanele care, după ce au uzat la maxim de glasul lor, au făcut noduli pe corzile vocale și au pierdut claritatea vocii pe care o aveau înainte, vocea devenind răgușită permanent sau există undeva în ambitusul lor câteva note care păstrează urme de traumă.
Sunt exemple celebre în istorie (Maria Callas sau Withney Houston) care au pierdut calitatea glasului lor deoarece au folosit vocea la maxim pe perioade lungi de timp.
Este de dorit să nu se ajungă acolo. Glasul trebuie protejat, cântat cu zgârcenie și tratat cu cea mai mare atenție. Cine nu ține cont de acești factori o face pe propria răspundere și nu există o pastilă miraculoasă care să readucă corzile vocale în parametrii normali.

Cântatul “din gât”

Cântatul din gât este o expresie des folosită dar foarte puțin înțeleasă. Ce poate să însemne asta având în vedere că corzile vocale se află la nivelul gâtului și, desigur, din gât trebuie să “iasă”?

Să încercăm să descoperim împreună misterul…

Mecanismul producerii sunetului este asemănător instrumentelor de suflat, și anume, ne putem imagina un tub care își poate modifica lungimea și grosimea în funcție de sunetul dorit.

O altă reprezentare poate fi analogia cu tuburile de la orgă.
Ele produc sunete de la cele mai joase – având tuburi lungi, la sunete inalte – având tuburi scurte.
Pentru fiecare sunet în parte se formează o anumită presiune și e nevoie de o anumită cantitate de aer pentru a pune acel tub în rezonanță.
Orice sunet/notă/tub are presiunea de aer optimă calculată de mecanismul orgii. O presiune mai mare sau mai mică decât cea optimă va produce un sunet distonat/fals.
Iată că presiunea aerului este foarte importantă în producerea sunetului.

Corpul uman produce sunete cu ajutorul presiunii de aer.

În mod instinctiv știm cu exactitate ce presiune și ce cantitate de aer e necesară pentru producerea unui strigat. La fel de involuntar, diafragma noastră se contractă ajutâtndu-ne să producem strigătul dorit.
Diafragma este un mușchi care desparte toracele de abdomen. Ea este cea care se contractă în timpul efortului fizic de orice gen care implică partea superioară sau inferioară a corpului: ridicarea greutăților, împinsul cu picioarele…precum și atunci când avem nevoie să producem sunete (puternice).

Am să fac o nouă analogie cu seringa.

Pistonul seringii este diafragma noastră.
Pistonul trebuie împins de jos în sus astfel încât serul să iasă pe vârful acului.
Daca acul este mai gros, presiunea necesară este mai mică decât dacă acul este mai subțire când e necesara o presiune mai mare.

Noi producem sunetul cu ajutorul diafragmei care crează o presiune de aer între diafragmă și zona laringelui.
Pentru cântatul corect, această presiune se dorește a fi concentrată între diafragmă și rezonatori (sinusurile faciale). Cu cât presiunea este resimțită spre zona nasului, cu atât laringele și corzile vocale vor fi protejate.
Dacă presiunea se oprește în zona laringelui, poate rezulta un sunet neamplificat de rezonatori. Acest lucru ne face să dorim un sunet mai puternic și neștiind cum să îl amplificăm, deobicei producem presiune pe mușchii gâtului (strângem gâtul), forțând corzile vocale să vibreze peste vibrația optimă.

Cântatul din gât este ca și cum am strânge de vârful acului ca să iasă serul!!!

Această modalitate de obținere a sunetului este folosită in muzica pop sau rock, chiar se imprimă uneori o răgușeală voită. Faptul că folosim microfonul pentru amplificarea vocii ne poate scuti de învățarea unei tehnici vocale corecte, însă cu timpul laringle poate să obosească și putem pierde din calitățile vocale.

Ce vocalize e bine sa facem ca incepatori?

Ce vocalize e bine sa facem ca incepatori?

Iata o varianta pe care o propun, bazata pe vocalizele postate de mine.

Pentru inceput e bine sa facem vocalize de incalzire a vocii.

http://www.youtube.com/watch?v=3Uu2b12n1Is

Acestea vor pregati vocea intr-un mod cat mai lin pentru exercitiile urmatoare. Dureaza 8 minute dupa care e bine sa luam o pauza de 5 minute, chiar daca nu simtim nevoia de pauza.

Apoi e bine sa facem urmatorul set de vocalize pe un singur ton :

http://www.youtube.com/watch?v=HrXvlGUGxuY

Aceste vocalize vin sa solicite respiratia care si ea la randul ei trebuie « trezita ». Dureaza 10 minute dupa care pauza e obligatorie deoarece e bine sa relaxam corzile vocale cat mai mult.

Urmatoarea vocaliza pe care o recomand este cea pe secunda mare (doua sunete alaturate). Este o vocaliza care pe langa respiratia lunga mai adauga si provocarea de a pastra cele trei vocale U,O si A, in aceiasi pozitie astfel ca vocea sa aibe aceiasi sonoritate pe aceste vocale. Pauza nu e neaparat necesara si se poate trece la urmatorul exercitiu pe interval de terta :

http://www.youtube.com/watch?v=jobudfqFCrs

http://www.youtube.com/watch?v=1dFgitvUAIg

Desigur, PAUZA !

Urmatoarele vocalize pe care le propun sunt :

http://www.youtube.com/watch?v=08tdnhRmxh0

http://www.youtube.com/watch?v=Q4qmXBieLKg

Aceste vocalize continua provocarea de « calibrare » a vocii cautand sa omogenizeze sonoritatea vocii pe diferite vocale.

Iata ca, impreuna cu pauzele dintre vocalize, am facut un program de o ora pe care este bine sa il facem de 2-3 ori pe saptamana cu pauze de cel putin o zi intre ele.

Pentru incepatori  rezultatele se vor vedea in 3 luni de zile.

Ce anume se poate observa daca urmam acest program ?

In primul rand daca avem probleme de intonatie, cantam fals sau pur si simplu nu reusim sa luam tonul de la pian, acest lucru va fi imbunatatit cu siguranta deoarece urechea noastra se va obisnui cu aceleasi exercitii si la un moment dat vom observa ca reusim chiar sa anticipam tonul care urmeaza. Deasemenea vom putea distinge cand vocaliza urca spre sunete acute sau coboara spre sunete joase.

In al doilea rand vom observa ca aerul incepe sa ne ajunga din ce in ce mai mult pe fraze mai lungi deoarece repetand aceleasi vocalize, devine un automatism al respiratiei care reuseste sa anticipeze durata vocalizei si sa dozeze aerul atat cat e necesar.

Apoi vom reusi sa atingem note din ce in ce mai inalte chiar daca in timpul vocalizelor, sunetele inalte uneori sunt « chinuite ». Cu timpul, atingerea lor nu mai devine o problema deoarece muschii gatului impreuna cu corzile vocale reusesc sa memoreze pozitia pe care se afla aceste sunete.

Pentru cei ce au avut rabdare sa repete aceste vocalize 3 luni de zile, voi reveni cu alta combinatie de vocalize !

Spor la treaba !

Cantatul nazal (pe nas) un defect de emisie vocala.

Cantatul nazal (pe nas) un defect de emisie vocala.

Daca nu este un defect fiziologic, o deviere de sept sau pur si simplu un obicei de emisie care se regaseste si in vorbire, cantatul pe nas se poate corija.

Deviatia de sept (nasul stramb) poate fi o simpla variatie a structurii normale putand sa apara in timpul dezvoltarii prenatale, in timpul nasterii sau pe masura ce nasul creste. De asemena, afectiunea poate sa apara ca urmare a unui traumatism nazal.

Nu totdeauna deviatia de sept are ca urmare defecte de vorbire sau de emisie si nu totdeauna o deviatie de sept necesita interventie chirurgicala. De cele mai multe ori cei care au septul deviat acuza greutati in respiratie pe o nara sau pe ambele.

O persoana care se naste cu o usoara deviatie de sept, se va obisnui de-alungul vietii cu sonoritatea vocii sale. Pentru un cantaret, o interventie chirurgicala la nivelul nasului poate afecta senzatiile sonore cu care s-a obisnuit deja si poate provoca o deruta in reflexele adoptate.

Daca emisia pe nas a sunetelor nu are cauze fiziologice atunci corijarea acestui defect este foarte simpla.

De multe ori, in incercarea de a trimite sunetul in rezonatorii faciali, facem apel la cantatul un pic mai nazal deoarece acesta este primul pas spre intelegerea a ceea ce inseamna trimiterea sunetului in apnee (spre sinusuri). Aceasta emisie e uneori necesara ca o etapa de trecere spre cantatul impostat.

Cantatul nazal protejeaza corzile vocale de efort si de cele mai multe ori nu este sesizat in momentul in care cantam la microfon. Cu toate acestea, daca se exagereaza in acest fel de emisie, el poate deveni un defect mai ales atunci cand devine un gest reflex necontrolat. In acest caz, vibratia produsa de corzile vocale nu se mai propaga in exterior ci ramane in zona nasului si sunetul obtinut nu are volum (se aude incet).

Cel mai simplu exercitiu pentru a scapa de acest defect este sa cantam vocalizele sau melodiile astupand narile cu mana. Ne tinem de nas si incercam sa cantam ca si cum nasul nu ar fi astupat. E bine sa memoram senzatia obtinuta iar cand dam drumul narilor, sa cantam cu acea noua senzatie ca si cum narile noastre ar fi inca astupate.

E bine sa mentionez faptul ca sonoritatea pe care noi o auzim in interior nu se aseamana deloc cu cea care se aude in exterior. Daca ne-am obisnuit cu o anumita sonoritate in momentul in care cantam nazal, atunci cand incercam sa corijam acest defect sonoritatea pe care o vom percepe va fi diferita de cea cu care ne-am obisnuit. De aceia sfatul meu este sa folosim un reportofon care sa ne ajute sa intelegem sonoritatea exterioara.

Sunt multi cantareti care aleg sa emita sunete nazale pe toata durata carierei lor (aici ma refer la cantareti de muzica pop, etc…) si acest lucru nu este considerat un defect de emisie. In ce priveste cantaretii de muzica clasica, acestia e bine sa corijeze acest defect.

———————————————————————————————————

Nasal singing – a flawed sound emission.

If you suffer from a physiological condition, septal deviation or you simply have this habit of sound emission while speaking, singing through your nose can be corrected. A deviated septum (crooked nose) may be a simple deviation of the normal structure which can occur during prenatal development, during birth, as the nose grows or due to nasal trauma.

A deviated septum does not always affect speaking and does not always require surgery. Most often those who suffer from a deviated septum notice shortness of breath in one nostril or both.
If a person is born with a slight deviated septum they will ultimately get used to the sound of their voice. In the case of singers, nose surgery can affect the processing of the sound that they are already used to and can cause confusion in reflexes.

If the nasal sound emission has no physiological causes, correcting this defect becomes very easy. Often, in an attempt to send the sound through the facial resonators, we appeal to a little more nasal singing because it is the first step toward understanding what it means sending sound to the apnea (sinuses). This emission is sometimes necessary as a phase transition to singing.

Head singing protects the vocal cords and the effort is more than often not noticed when singing on the microphone. However, if you exaggerate this kind of emission, it may become a flaw, especially if it becomes a reflex control. In this case, the vibration produced by the vocal cords no longer propagates outward but remains in the nose and diminishes the sound volume (we sing quieter).

The easiest exercise to get rid of this flaw is to sing songs while holding our noses. The technique requires us to hold our nose and try to sing like we always do. It’s a good idea to memorize the feeling obtained while holding our nose and try to reproduce it while we do not hold our nose.

It is important to mention that the sounds that we hear bear no resemblance to the ones that are heard outside. If we have become accustomed to a certain tonality when using our head voice, we will perceive a different sound to that which we are accustomed to after correcting this flaw. That is why my advice to you is to use a tape recorder to help understand and get used to your own singing voice.

There are many singers who choose nasal singing throughout their career (I mostly refer to pop singers) and this is not considered a defective emission in their case. However, in the case of classical music singers, it is considered a flaw and should be corrected.